Dislalia este o tulburare de pronunție ce afectează calitatea articulării sunetelor prin omiterea, înlocuirea sau distorsionarea lor. Este cea mai întâlnită tulburare de vorbire. O putem observa mai ales la preșcolari și școlarii mici.  

Etimologic cuvântul „dislalie” se compune din „dis” care înseamnă greu în greacă și „lalie” care înseamnă vorbire.

Dislalia face parte din categoria tulburărilor de pronunție alături de rinolalie și dizartrie.

Un copil dislalic nu va prezenta dificultăți în înțelegerea limbajului sau în exprimare, dificultățile lui sunt doar în realizarea sonoră, în emiterea corectarea sunetelor.

Dislalia are și ea, ca orice tulburare, o serie de posibile cauze. Pot fi cauze de natura organică: malformații ale organelor periferice implicate în vorbire respectiv limba, dinții, buzele (microglosie, macroglosie, implantarea defectuoasă a dinților, frenul lung sau prea scurt etc.), leziuni organice ale analizatorului auditiv, afectări ale auzului fonematic, poziția greșită a limbii între dințișori, imitarea unui model greșit sau încurajarea celor din jur a vorbirii stâlcite, pe motiv că e amuzant, distractiv.

În practică dislalia poate fi însoțită și de alte tulburări precum întârzierea în dezvoltarea limbajului. Dislalia care e greu corectabilă și de multe ori dă de furcă logopedului cât și părintelui în încercarea de corectare, poate fi un indiciu privind existența tulburărilor de citit-scris ulterioare. Evident în corelație și cu alte simptome, însă o anume predispoziție putem observa și de la acest moment.

Dislalia este un diagnostic care apare în condițiile verbalizării copilului, cu diferența că verbalizarea este defectuoasă, afectată. Atunci când un copil nu poate emite sunetele, nu vorbim de dislalie ci de cu totul alt diagnostic.

Diagnosticarea și începerea intervenției se poate face după vârsta de 3 ani. Evident că depinde de la copil la copil. 

Un copil care a vorbit devreme și care la trei ani, trei ani și jumătate nu pronunță mai multe consoane (nu „r” în mod deosebit), poate fi evaluat și poate începe corectarea pronunției.  

Dacă doar sunetul „r” ridică probleme, atunci putem aștepta și după patru ani și jumătate, chiar și până la cinci ani, pentru că emiterea acestei consoane necesită o anumită maturitate cognitivă inclusiv a aparatului fonoarticulator. 

Dacă copilul a început să vorbească la trei ani sau în jurul acestei vârste atunci este devreme să începem corectarea. Evident că dacă acest copil lucrează cu un specialist, programul lui terapeutic va avea în vedere și moduri de emitere corectă a sunetelor. 

Fiecare copil este unic și sfaturi de genul „până la vârsta X” nu mergem la logoped, sau dacă nu mergi până la 6 ani nu se mai recuperează, nu fac decât rău. 

Cel mai indicat este ca părintele să discute cu un logoped care după o evaluare îi poate recomanda ce e mai bine pentru copil. Practica ne-a dovedit că putem avea rezultate bune și într-un timp optim și dacă începe devreme și dacă începem mai târziu. Dar, iarăși, depinde de fiecare copil. 

Uneori când procesul terapeutic începe devreme, înainte de instalarea deprinderii automate și înainte ca cel mic să conștientizeze dificultățile lui, care implicit afectează stima de sine și relațiile sociale, rezultatele pot fi spectaculoase. 

Alteori chiar dacă copilul este conștient și frustrat din pricina dificultăților de pronunție el este mai motivat, mai matur să înțeleagă exercițiile și mai determinat sa se corecteze. 

Mai important decât momentul când începi, este să începi. Și acest lucru începe cu recunoașterea existenței unei „probleme”,  a unei dificultăți, definirea ei (ce tip de dislalie este în cazul nostru) și intervenția propriu-zisă.

Diagnosticarea dislaliei se realizează urmărind cum vorbește copilul în mod natural, antrenându-l în discuții, povestind sau relatând o întâmplare, dar și parcurgând liste specifice de cuvinte în vorbire reflectată pentru identificarea sunetelor problematice.

Ulterior, când aveam sunetul sau grupul de sunete posibil afectate putem provoca copilul cu texte speciale care să le cuprindă. 

Evaluarea va cuprinde și aspecte ce țin de felul în care copilul se exprimă: complexitatea propozițiilor, vocabular, flexibilitatea limbajului în general, înțelegerea limbajului, memoria de lucru etc.

Din perspectiva etiologică avem: dislalie organică cu cele două forme audiogenă (afectat este analizatorul auditiv) și mecanică (are ca și cauze malformații ale organelor periferice) și dislalie funcțională care la rândul ei cuprinde dislalia motorie și cea senzorială.

Din punct de vedere simptomatologic vom avea după aspectul exterior fonetic: dislalie prin omisiune, substituire și deformare.

După gradul de extindere va fi dislalie simplă, polimorfă sau totală.

Iar după sunetul afectat avem:

s- sigmatism

z- zigmatism

r- rotacism

t- tetacism

d- deltacism

b- betacism

p- pitacism

l- lambdacism

c- capacism

g- gamacism

m- mitacism

n- nitacism

y- yotacism

h- hamacism

v- vitacism

f- fitacism

Dacă sunetul vizat este înlocuit, aceste denumiri primesc în față partiția „para” și vom avea parasigmatism, pararotacism etc.

Presupunând că avem un copil care îl înlocuiește pe r cu l atunci vorbim de o dislalie simplă, prin înlocuire numită pararotacism.

Știm ce este dislalia, știm care sunt posibilele cauze, știm cum se clasifică, cel mai important și de interes pentru toți este modul în care se corectează. Înainte de a merge la metode și tehnici vă aduc în atenție 5 principii de care să ținem cont:

1.   Intervenția timpurie

2.   Implicarea părinților și continuarea exercițiilor acasă

3.   Urmarea principiului de la simplu la complex

4.   Încurajarea și susținerea potențialului copilului

5.   Principiul exercițiilor scurte dar realizate constant

Corectarea dislaliei presupune două mari categorii de metode: generale și specifice. În cadrul fiecărei categorii aveam alte subcategorii.

Din categoria metodelor generale fac parte:

–   Dezvoltarea motricității aparatului fonoarticulator și motricității generale

–   Educarea respirației

–   Educarea auzului fonematic

–   Dezvoltarea personalității

Metodele cu caracter specific sunt:

–   Etapa de impostare

–   Etapa de consolidare

–   Etapa de diferențiere

–   Etapa de automatizare

Metodele generale ne ajută să pregătim terenul așa cum sportivul se încălzește pentru o competiție. Toate aspectele, miogimnastica, exercițiile de respirație, exerciții pentru auzul fonematic și crearea unei relații cu copilul, motivarea și susținerea lui sunt importante și necesar a se adapta nevoilor particulare ale copilului.

În terapia logopedică a dislaliei, miogimnastica reprezintă o etapă importantă. Cu cât afectarea vorbirii și comunicării sunt mai pronunțate, cu atât această etapă este de interes pentru specialist și familie. 

Aparatul fonoarticulator trebuie pregătit și “încălzit” pentru a face față efortului de emitere a sunetelor, cuvintelor.

Dacă logopedul observă anomalii la nivelul aparatului fonoarticulator, poate solicita părintelui și o consultație medicală de specialitate.

În emiterea sunetelor, importantă este capacitatea copilului de a imita și din fericire am exersat-o în cadrul metodelor generale.

Fiecare sunet are mișcările lui specifice.

Emiterea lui s presupune  o poziție apropiată a dinților, evitând poziționarea limbii între dinți, mimarea zâmbetului și un aer rece pe expir. Pentru acei copii care au tendința de a pozitiona limba între dinți, putem folosi o spatulă mică, cum e cea cu care amestecăm în cafea, care să fie ținută între dinți obligând limba să stea în spatele dinților.

Emiterea lui ş poate fi realizată poziționând buzele formând „un bot de rață” și expirând un aer cald. Putem la fel de bine să imităm modul în care punem degetul la gură pentru a indica acțiunea de a face liniște.

Emiterea sunetului f poate fi obținută prin prinderea ușoară cu dinții de sus a buzei de jos și suflând aerul sau chiar o lumânare.

Emiterea lui l se bazează mult pe capacitatea copilului de a mișca limba cât mai sus în guriță. Limba merge sus și coboară cu viteză.

Sunetul r necesită mai multe abilități și de cele mai multe ori încercam tot mai multe strategii. Putem incerca repetari de consoane llll, ttttt, ddddd, vibrarea buzelor (brrrum), limba ridicată (cum e la l) apoi repetări succesive de ddd. R langa o consoana ca p, b, c, g poate fi emis destul de ușor, astfel că, silabe ca bra, bre, bri, bro, bru pot ieși cu mai mare ușurință. Nu întotdeauna iese un r autentic în această etapă însă creează un model auditiv pentru copil, crește interesul și entuziasmul acestuia, începe să-l diferențieze.

Cei îi mai ajută pe copii este să le permiți să simtă sunetul în sensul în care pot ține mâna sub bărbia noastră și să simtă vibrațiile la emiterea lui r. Îi ajută să simtă aerul pe mână. Pentru alți copii de ajutor sunt palatogramele care arată poziția specifică emiterii sunetelor. Sunt de folos păpușile confecționate pentru astfel de activități care permit copilului să observe, să înțeleagă și să integreze mișcările limbii, buzelor și dinților. 

Pentru tema de acasă de succes pot fi și video-urile realizate de logoped cu ajutorul cărora copilul poate exersa.

Nu ne putem imagina că un copil va realiza exerciții de emitere 40-50 de minute cât durează o ședință obișnuită. El va lucra mai multe reprize scurte alternând cu diverse jocuri care urmăresc dezvoltarea vocabularului, flexibilitatea limbajului, dezvoltarea motricitatii fine etc.

Odată sunetul spus corect vom continua cu silabe, logatomi, cuvinte, propoziții, poezii. Folosind imitația copilul va repeta după logoped și părinte liste de cuvinte care au sunetul vizat în poziție inițială, mediană și finală.

Din fericire, există foarte multe materiale, liste de cuvinte ce pot fi exersate. Pentru mine cea mai complexă și folosită carte cu astfel de resurse este 8 Log (coord. Ecaterina Vrasmas), urmată de „Și eu vreau să vorbesc corect” (Șoimița Gherle). Copii mici au nevoie de imagini ale cuvintelor exersate tocmai pentru a da și mai mult sens exercițiilor. 

În această etapă, dar nu numai, exersarea acasă a cuvintelor este foarte importantă și practic dă ritmul recuperării. Devine insuficient doar cât lucrează în cabinet. Cele 10-20 de minute  de lucru acasă echivalează cu ședințe din cabinet. Din fericire atât noi ca specialiști, cât și părinții avem o mulțime de resurse, de cărți, fișe specifice care să ne ajute.

Dacă în cazul emiterii unui sunet putem avea rezultate după una, două, cinci întâlniri când vine vorba de consolidare lucrurile stau diferit și greu de anticipat. Consolidarea și automatizarea sunt etape de durată, uneori mai scurte alteori mai lungi și sunt influențate de consecvență, lucru zi de zi. Repetarea listelor de cuvinte, a poeziilor poate fi percepută ca plictisitoare însă este extrem de necesară. Se creează astfel tipare corecte care dacă sunt lucrate suficient vor instala o vorbire clară și corectă. 

În practica vom mai observa mici greșeli ale copiilor când vine vorba de anumite cuvinte care au fost automatizate defectuos chiar și după ce învață forma corecta. Ca părinți îi putem corecta cu blândețe, făcându-i atenți la felul în care se pronunță cuvântul. Cu cât exersează mai mult copilul devine conștient de forma corectă și o înlocuiește mai ușor și din ce în ce mai des până la eliminarea definitivă a vorbirii greșite.

Cu toate că dislalia este un diagnostic pe care îl întâlnim des în practică, avem precum am arătat metode de lucru, resurse, cărți practice recuperarea copilului dislalic este o muncă solicitantă. 

Sunt de multe ori pași înainte, stagnări sau regrese. Însă important este să colaborăm cu părinții, să exersăm constant, să ne adaptăm tipului de învățare al copilului și să fim creativi. Temele pot fi sub forma de fișe, de liste de cuvinte, de video-uri. Monitorizarea atentă ne ajută să menținem ritmul și să aducem schimbări în abordare atunci când calea clasică nu mai dă rezultate.

Picture of Ungureanu Georgiana
Ungureanu Georgiana
Salutare, sunt Georgiana Ungureanu și am o pasiune de lungă durată pentru a ajuta copiii cu nevoi speciale. În 2018 am fondat Priority Clinic, o clinică dedicată exclusiv terapiei logopedice. Aici, copiii cu dificultăți de vorbire vin cu plăcere să învețe și să se dezvolte, iar eu și echipa mea suntem aici pentru a oferi tot suportul necesar. Dacă îți dorești să ajuți copilul tău să vorbească mai bine, te invit să ne cunoști și să descoperi ce servicii oferim la Priority Clinic.

Cuprins articol

Articole din aceasi categorie