Dislexia: Cauze, simptome, tipuri si tratamente

Acasa » Dislexia: Cauze, simptome, tipuri si tratamente

Ce este dislexia?

Dislexia alături de disgrafie, disortografie și discalculie face parte din categoria tulburărilor specifice de învățare(TSI). Dislexia este o tulburare specifică a abilitaților de citire (în privința corectitudinii, înțelegerii și fluentei) care nu sunt dezvoltate la nivelul așteptat prin raportare la nivelul de dezvoltare intelectuală, vârsta persoanei și nivelul școlarizării.  

Cu alte cuvinte în condițiile unei inteligente medii/superioare un copil nu atinge performanța specifica vârstei și clasei în ceea ce privește cititul.

Putem avea copii care prezinta o fluenta redusa în decodificarea literelor și cuvintelor, copii care deși au un ritm acceptabil sau bun de citire nu înțeleg mesajul și informația citita, copii care confunda, înlocuiesc literele asemănătoare.

Cuvântul dislexie provine din limba greaca și se compune din “dis”(dificultate_ și “lexis”(limbaj). Putem concluziona din analiza originii termenului ca nu se refera doar la citit ci include și alte sfere ale limbajului.

Dintre cele mai întâlnite definiții avem:

Dislexia este “ o dificultate speciala de a înțelege, a reproduce și a integra simbolurile citite”- S. Borel-Maisonny

“Sindromul care se manifesta prin eșecul neașteptat al învățării cuvântului scris, mai ales a cititului în ciuda educației suficiente, a inteligentei normale și a existentei suficiente a șanselor socii-culturale. Se datorează unei tulburări neurologice care influențează funcțiile fundamentale ale învățării” este definiția Federației Internaționale de Neurologie. 

Dislexia nu este o boala nici o deficienta. Este o modalitate speciala de prelucrare a informației datorita dezvoltării și funcționarii sistemului nervos central.

Așadar, regăsim în cazul tulburărilor specifice de învățare o disfuncție neurologica și în egala măsura putem avea influente ereditare. Copiii dislexici sunt copii inteligenți care învață diferit.

Creierul unui dislexic este doar diferit organizat. Astfel daca e sa facem o analogie putem sa ne imaginam 2 persoane care doresc sa plece din București la mare. Unul e tipic și unul are dislexie. Amândoi știu unde vor sa ajungă, se pregătesc, își pun combustibil și pleacă.

Creierul persoanei tipice intra pe autostrada A2 și merge țintă la mare. Maxim mai oprește la nevoie daca e cazul. Persoana dislexica este foarte entuziasmată ca va merge la mare, pleacă tot pe autostrada numai ca la Fundulea vede ceva interesat și iese un timp, pe la Dunăre poposește mai mult.

Ajunge și el la mare doar ca nu în același timp. Terapia îi ajuta sa își mențină focusul, nu garantează ca nu se va mai lasă distras sau ca va avea o performanta similara cu ceilalți însă îi oferă resurse și îi învață cum sa rămână concentrat la obiectivul lui(merg la mare) cu minim de distrageri.

Când se pune diagnosticul de dislexie?

Diagnosticul de dislexie se pune în clasa a-ÎI-a când copilul a învățat toate literele. O evaluare importanta în procesul de diagnosticare o reprezintă testarea inteligentei. Un coeficient sub 85 exclude diagnosticul de dislexie.

Tot în cazul situațiilor în care excludem dislexia intra deficientele senzoriale care împiedica învățarea, tulburările psihiatrice sau neurologice organice care afectează procesul de învățare, absenta oportunităților de învățare(neșcolarizarea, absente multe, cadrul psihosocial nestimulant etc)

Logopedul, psihologul clinician și medicul neuropsihiatru sunt cei care pot diagnostica dislexia cu ajutorul anamnezei, observației, probelor specifice de testare a capacitații de citire, testelor standardizate.

Care sunt semnele dislexiei?

Semnele unei dislexii se pot observa destul de devreme. Iar terapia logopedică acționează atât asupra prevenirii cât și asupra recuperării. În funcție de vârsta copilului, nivelul lui de dezvoltare, deficientele constatate putem apela la o serie de metode și tehnici. În general atât în cazul copiilor cu predispoziție/risc de dislexie sau dislexie intervenția se realizează personalizat pe acele nevoi și abilitați/capacitate lipsa sau slab dezvoltate.

Spectrul afectării este de la superficial la sever iar intervenția timpurie reduce din dificultățile copilului. În plus unii dislexici sunt extrem de creativi, alții sunt foarte tehnici, au o gândire spațio-vizuala extraordinara. Bune abilitați de rezolvare de probleme, creativitate, intuiție, empatie sunt doar câteva din punctele lor forte.

Dintre personalitățile cunoscute care au sau au prezentat dislexie avem: Albert Einstein, Thomas Edison, Winston Churchill, Leonardo da Vinci, Jules Vernis, Tom Cruise, John Lennon, Muhammad Ali, Jambe Oliver și mulți alții. 

Exista o serie de semne în perioada pre școlarității care pot indica o viitoare dislexie. Dintre acestea cele mai importante sunt:

  • Copilul vorbește mai târziu comparative cu cei de o seama
  • Prezinta dificultăți de organizare a limbajului: folosesc propoziții simple, nu au în vocabular cuvinte descriptive și/sau cuvinte de legătura
  • Prezinta tulburări de pronunție care chiar și cu terapie specifica se corectează greu
  • Pronunța greu cuvinte lungi sau complicate, învață greu cuvinte noi
  • Poate confunda cuvintele asemănătoare
  • Pare ca nu înțelege cu ce sunet începe un cuvânt
  • Nu își găsește mereu cuvintele sa exprime o idee
  • Deși auzul este în regula pune frecvent întrebări ca și cum nu a înțeles sau nu a auzit
  • Nu asculta povesti cu plăcere și nu înțelege un fir narativ complex
  • Observa cu dificultate detaliile
  • Nu reușește sa copieze figuri, nu are o strategie de copier
  • Mișcările corpului sunt nearmonioase, se poate împiedica frecvent parca nu sesizează obstacolele
  • Mânuiește cu dificultate furculița și cuțitul, foarfeca
  • Liberalitatea este uneori nedefinita. Între dislexici se observa mulți stângaci
  • Nu cunosc pârțile corpului, le confunda și în general nu se pot orienta în raport de propriul corp

Aceste semne sau simptome se mențin și în perioada școlara, uneori ele se mai pot ameliora. În plus apar altele de genul:

  • întârziere în dezvoltarea vorbirii, vocabular sărac, stimulare redusa a vorbirii
  • dislalie prelungita necorectata corespunzător și la timp- nu întotdeauna un copil care a beneficiat de terapie logopedica pentru dislalie va dezvolta dislexie, este nevoie ca acest semn sa fie corelat cu altele
  • întotdeauna – vorbire incorecta din punct de vedere gramatical
  • tulburări ale atenției – se distrage ușor de la activități
  • tulburări comportamentale-  se acomodează greu la scoală, performante fluctuante (când foarte bun, când foarte slab), extrem de agitat sau extrem de lent în rezolvarea sarcinilor
  • evita sa citească texte la prima vedere, nu recunoaște literele deja învățate
  • citirea este lenta
  • citirea nu e cursiva, citește fără intonație, nu tine cont de punctuație
  • are dificultăți în realizarea analizei fonetice: nu sesizează primul sau ultimul sunet al unui cuvânt, desparte greșit în silabe sau daca o face nu reușește sa retina numărul de silabe

Stilul de învățare

Stilul de învățare al copilului cu dislexie prezinta o serie de caracteristici. Dintre acestea cele mai întâlnite sunt:

  • Învață mai ușor când asculta sau când au o expunere vizuala comparative cu situația ce presupune citit
  • Învață greu cuvinte grele
  • Performantele sunt fluctuante (sunt materii unde strălucesc și discipline unde abia fac fata)
  • Nu înțeleg sarcini complexe, necesita suport din partea adultului. Este ca și cum are nevoie de o traducere
  • Obosesc repede iar atenția le este ușor distrata.
  • Pot prezenta dificultăți de învățare a unei limbi străine
  • Are dificultăți în a-și organiza activități și responsabilități  zilnice
  • Sunt sau par împrăștiați
  • Au nevoie de efort suplimentar pentru a face fata cerințelor și așteptărilor școlare

Comportamentul dislexicului este și el interesant de analizat. Aproape de fiecare data putem constata următoarele:

  • Evită activitățile și sarcinile ce presupun citit, găsesc tot felul de scuze sa amâne sau sa nu facă
  • Se acomodează greu regulilor de la scoală
  • Se manifesta prin comportament de clovn sau agresivitate, retragere, anxietate încercând sa atragă atenția sau din contra sa se facă invizibili
  • Pot apărea simptome somatice sau neurologice: dureri de cap, rosul unghiilor, tulburări de somn sau alimentare, bâlbâiala, enurezis, ticuri, alergii etc.

Cum se întâmpla terapia copiilor cu dislexie?

Intervenția și susținerea unui copil dislexic nu înseamnă doar terapie logopedica sau doar citit-scris. Înseamnă o combinație de metode de a învață sa citească, tehnici de învățare, susținerea și dezvoltarea capacitaților specific persoanei, echilibru între efortul pentru citit și dezvoltarea personala, consilierea familiei și la nevoie a copilului.

Părinții sunt primii care au nevoie sa învețe, sa înțeleagă modul absolut special și specific al copilului lor și sa devina o resursa pentru ei.

Metode consacrate în terapia dislexiei

Exista câteva metode cunoscute care pot aduce rezultate în viața acestor copii sunt:

  • Metoda Meixner
  • Metoda NILD
  • Metoda Sindelar
  • Metoda TSMT
  • Metoda Ayres
  • Metoda Meixner are ca scop prevenirea dislexiei și re-educarea citit-scrisului. Este o metoda complexa fonetico-auditivo-sintetico-logopedica în care se pune accentual pe emiterea, analiza și sinteza sunetelor. Vine în sprijinul copilului dislexic prin folosirea metodelor psihologice și prin faptul ca se adaptează la ritmul și nevoile lui, prevenind posibilitatea de a greși.

Principiile metodei Meixner sunt:

  1. Principiul pedagogic al gradației- învățarea se face în pași mici
  2. Principiul asociației țiple în însușirea citit-scrisului- litera-fonem-grafem
  3. Principiul prevenirii inhibiției omogene. Literele asemănătoare se predau la distanta ca timp pentru a nu fi confundate. Astfel ele se automatizează pe rând
  4. Principiul prevenirii și evitării rigidității gândirii- se folosesc în acest scop jocuri, multe exemple practice, analogii, reprezentări vizuale, asocieri cuvânt-imagine
  5.   Principiul asigurării atmosferei agreabile , plăcute a activităților cu copiii dislexici

În Romania metoda Meixner cunoaște o buna aplicabilitate prin eforturile echipei Asociației Romane pentru Copii Dislexici care a format generații de logopezi și a tradus și adaptat pentru limba romana “manualul dislexicului”. Cartea “Căsuța cu litere și jucării” reprezintă o resursa importanta și o inspirație pentru specialiștii și părinții care muncesc în domeniul dislexiei.  

Metoda Sindelar este o metoda de dezvoltare cognitivĂ  care presupune identificarea și dezvoltarea acelor capacitate cognitive a căror funcționalitate cauzează apariția tulburărilor de limbaj. Se adresează atât copiilor cu predispoziție spre dislexie cât și celor cu dislexie(pana în 15 ani).

Terapia înseamnă exersarea zilnică timp de 15 min a unor exerciții care vizează diferențierea vizuală, diferențierea vizuală forma-fond, diferențierea auditivă, memoria vizuală, memoria auditivă, inter modalitatea, serialitatea și orientarea în spațiu. Aplicarea metodei înseamnă o excelenta colaborare între specialist și familie și exercițiu constant fiind o terapie de lungă durată.

Indiferent de ce metoda alegem cu copilul dislexie putem recurge în funcție de nevoi și la psihoterapie, consiliere, metoda Făurești.  

Mai jos găsiți câteva metode practice ce pot fi folosite în cazul copiilor cu risc de dislexie sau dislexie.

Centrate pe dezvoltarea capacității de analiză fonetică

  • 1.1. Diferențierea sunetului de la începutul cuvântului.
  • 1.2. Despărțirea în silabe și identificarea numărului de silabe.
  • 1.3. Indentificarea cuvintelor care încep cu un anumit sunet sau silabă.
  • 1.4. Alcătuire de propoziții și identificarea numărului de cuvinte.
  • 1.5. Asociere sunet-literă mare de tipar-literă mică de tipar.
  • 1.6. Înțelegerea și utilizarea adecvată a conceptului de literă, sunet, silabă, cuvânt, propoziție.

Centrate pe învățarea literelor.

  • 2.1. Asociere literă-cuvânt.
  • 2.2. Literă din plastilină, nisip, spumă
  • 2.3. Alăturare 2 litere=silabă.
  • 2.4. Folosirea unor cuvinte scurte.
  • 2.5. Folosirea imaginilor. Ex: pat – poză

Triunghiul copil-familie-scoală reprezintă formula câștigătoare în cazul copiilor cu dislexie. Copilul prin natura diagnosticului este o personalitate care are nevoie de sprijin din partea părinților și cadrelor didactice. Când spun scoală mă refer atâta la învățători, profesori, profesor de sprijin, consilier școlar.

Teste folosite în diagnosticarea dislexiei

De relativ puțin timp(2021),  domeniul terapiei logopedice s-a îmbogățit un test standardizat de evaluare și diagnosticare a dislexiei. Este vorba de DDE-2 Bateria pentru evaluarea dislexiei și a dis ortografiei de dezvoltare.

Acest test permite evaluarea nivelului de competenta dobândit atât în citire cât și în scriere. Bateria cuprinde 8 probe din care primele 5 sunt pentru citire și ultimele 3 pentru scriere. Examinatorul va prezenta copilului fiecare proba asigurând-se ca înțelege sarcina.

Acesta va folosi cronometru pentru înregistrarea timpului. Proba poate fi întreruptă doar daca examinatorul constată ca subiectul nu a înțeles sarcina.

Manualul testului oferă indicații de calcul privind rezultatele copilului și raportarea la norme. Pentru a ne face o idee cu privire la acest test în proba numărul 2 exista 4 coloane de cuvinte pe care subiectul le va citi și care vor fi cronometrate de examinator notând erorile/greșelile.

Legislația românească în domeniu

În Romania odată cu legea 6/2016 pentru completarea Legii Educației Naționale nr 1/2011, cu privire la educația persoanelor cu tulburări de învățare se recunoaște existenta acestor copii și îi se oferă sprijin pentru integrarea lor scalara. Evident ca la nivel teoretic lucrurile par grozave însă în practica exista și situații nu tocmai fericite.

Partea buna este ca în baza unui Certificat de Orientare Scalara și Profesionala acești copii beneficiază de o serie de facilitați și au acces la o educație personalizata. Lipsa personalului, norme de copii mult peste posibilități, pregătirea și specializarea specialiștilor sunt încă probleme ale sistemului.

Avem de asemenea și câteva organizații care susțin și investesc resurse în promovarea drepturilor copiilor dislexici, susțin programe de formare, campanii de conștientizare și suport pentru copii și familiile acestora.

Concluzii

Diagnosticul de dislexie este unul complex încă insuficient cercetat. Avem în limba romană o serie de lucrări și resurse care ne ajuta atât pe noi specialiștii cât și pe părinți. Tehnologia este o alta parte importanta în acesta ecuație. Aplicații, e-boom-uri, boom, harți mentale sunt și ele modalități de sprijinire a persoanelor cu dislexie. Dislexia nu exista doar la copii, o întâlnim și la adulți.

Daca ești părinte și cumva în descrierea semnelor se regăsește copilul tău iți recomand sa mergeți la o evaluare cu un logoped sau psiholog clinician. Intervenția timpurie este un principiu în terapia logopedica.

Resurse utilizate în scrierea articolului:

  • Arianna Pinton, „Copilul meu dislexic”, Ed. Lizuka Educativ, 2018
  • Carmen David, Adrian Rosan „Interventii psihopedagogice in tulburarile specifice de invatare”, editura Polirom, 2019
  • Kate Cain ” Abilitatea de a citi. Dezvoltare si dificultati”, editura ASCR, 2012
Ungureanu Georgiana
Ungureanu Georgiana
Salutare, sunt Georgiana Ungureanu și am o pasiune de lungă durată pentru a ajuta copiii cu nevoi speciale. În 2018 am fondat Priority Clinic, o clinică dedicată exclusiv terapiei logopedice. Aici, copiii cu dificultăți de vorbire vin cu plăcere să învețe și să se dezvolte, iar eu și echipa mea suntem aici pentru a oferi tot suportul necesar. Dacă îți dorești să ajuți copilul tău să vorbească mai bine, te invit să ne cunoști și să descoperi ce servicii oferim la Priority Clinic.

Cuprins articol

Articole din aceasi categorie