Aceasta intrebare macina orice parinte care asteapta cu entuziasm si nerabdare sa auda vocea copilului si sa converseze cu acesta. Iar raspunsul nu este unul simplu de genul: la 1 an spune x numar de cuvinte, la 2 ani un numar y si tot asa.

Ca sa verbalizeze copilul are nevoie de cateva conditii simultan. Evaluarea se face nu la numarul de cuvinte pe care copilul le rosteste ci se analizeaza, se observa si se testeaza mai multe aspecte legate de comunicare, dezvoltare cognitiva, sociala si emotionala.

Un reper important poate fi corelarea mersului independent cu folosirea primelor cuvinte cu sens. Spre 3 ani un copil uneste cuvinte si are propozitii cu sens, poate sa nu pronunte inca toate sunetele, denumeste obiecte si persoane, face cereri, are in vocabular actiuni. Orice ingrijorare am avea privind limbajul cand copilul este mic este indicat sa o discutam cu un profesionist.

Fie vom cere sfatul medicului de familie sau pediatrului in prima instanta, fie vom evalua dezvoltarea generala cu ajutorul unui psiholog clinician sau logoped. In urma constatarii acestora vom primi recomandari privind stimularea limbajului. Cele mai frecvente situatii isi gasesc rezolvare in cadrul familiei avand focus in directia activitatilor de suport a verbalizarii.

Logopedul este in primul rand absolvent al Facultatii de Psihologie. Cu toate ca in legislatia actuala nu avem niste reglementari clare privind competentele si formarea logopedului ce ar trebui sa stie parintele e ca un logoped a finalizat o facultate din domeniul psihologiei (generala sau psihopedagogie speciala) si a urmat un master cu specific in acest domeniu si/sau cursuri de perfectionare. Niciun curs nu ofera posibilitatea de a te forma ca logoped. Sigur ca flexibilitatea legislativa si interpretarea la limita face ca absolventi de cursuri de cateva ore sa se prezinte ca logopezi cand in realitate nu exista temei.

Logopedul este specialistul care actioneaza asupra limbajului din trei perspective si anume stimularea, corectarea si dezvoltarea lui. Fiind un domeniu atat de vast, putin probabil ca un logoped sa exceleze in toate cele 3 directii insa. Exista insa  diagnostice mai des intalnite  astfel incat cei mai multi logopezi cunosc metode si tehnici pentru rezolvarea lor (ex. corectarea pronuntiei). Cand vine vorba insa de stimularea si dezvoltarea limbajului la copiii cu tsa, apraxie sau implant cohlear este necesara o formare de sine statatoare, o scoala la propriu. Exista azi o multime de optiuni privind dezvoltarea profesionala a logopedului insa finalizarea cursurilor pe banda rulanta nu asigura si competenta acestuia. Orice formare este buna si aduce unelte si instrumente benefice pentru copii insa validarea si practicarea cu consecventa rafineaza si modeleaza un stil de lucru.   

Cu toate ca limbajul este important si obiectivul numarul unu pentru multi parinti, terapia logopedica in sine nu se aplica la fel tuturor copiilor. Alegerea metodelor de lucru, prioritizarea actiunilor si activitatilor se fac in acord cu diagnosticul si cauzele care au dus la respectivul diagnostic. Iar aceasta diagnosticare si alegerea metodelor depind, bineinteles, de pregatirea, abilitatile si creativitatea specialistului.

Grija si dorinta de a gasi persoana potrivita pentru copil sunt lucruri firesti pentru un parinte. Insa in viata luam decizii dupa o serie de criterii. Uneori gasim persoana ideala sau produsul ideal alteori nu. Chiar si avand un set clar de criterii pentru a alege, acest pas este unul dificil. Insa, cand vine vorba de  elementele importante in terapia logopedica putem tine cont de urmatoarele:

• Distanta pana la logoped. Sigur ca poate la Cluj este un specialist minunat si recunoscut in nevoia copilului insa atunci cand locuiesti la sute de kilometri devine imposibil de accesat. Chiar si atunci cand logopedul este in acceasi localitate, intr-un oras aglomerat distanta isi spune cuvantul. Pentru ca terapia presupune o anume frecventa si un timp nedefinit. Cu cat diagnosticul si afectarea sunt mai mari cu atat e nevoie de o perioada mai lunga si atunci distanta poate deveni obositoare, atat pentru parinte dar mai ales pentru copil.
• Pregatirea si specializarea logopedului. Orice parinte isi doreste sa gaseasca pentru copilul lui un logoped bun, poate cel mai bun care exista. Sigur ca daca ai un copil cu implant cohlear iti doresti pe cineva care cunoaste terapia de reabilitare auditiv-verbala si are experienta in acest diagnostic. Fiind vorba de servicii, calitatea acestora este mai greu de evaluat pe termen scurt asa incat uneori dureaza pana intelegem daca logopedul cu care lucram chiar este un logoped bun sau nu. O idee utila este solicitarea de recomandari pe grupuri de parinti cu privire la persoane care au formare si experienta in diagnosticul copilului si chiar solicitarea unui CV sau a referintelor logopedului cu care urmeaza sa colaboram.
• Relatia pe care logopedul o dezvolta cu copilul. Nimic nu e mai reconfortant pentru un parinte ca cel sau cea mica sa mearga la terapie cu drag, sa dezvolte o relatie buna cu logopedul, sa participle la activitati si sa lucreze. Vedem de la evaluare cum se relaxeaza parintele atunci cand copilul este inteles, nu este presat si este incurajat. Avem nevoie de un tip de relatie de cooperare si multa motivatie pentru a avea rezultate sustenabile.
• Suportul pe care parintele il primeste pe parcurs. Parintii apreciaza cand pot participa la sedinte, cand pot discuta despre ingrijorari, activitati, se pot consulta cu logopedul. Este importanta educarea si sustinerea, posibilitatea de a gasi solutii.
• Pretul. Din pacate de cele mai multe ori terapia logopedica cade pe umerii parintilor si din perspectiva financiara. Dat fiind ca nu stim de cate sedinte e nevoie presiunea financiara isi poate spune cuvantul in decizia de alegere a unui logoped. Pretul este un factor subiectiv si nu mereu reflecta si calitatea sau garantia rezultatului. La modul ideal pretul ar trebui sa reflecte pregatirea logopedului, dotarile, spatiul in care se desfasoara terapia etc.
• Recomandarile. O componenta importanta in factorul de decizie este obtinerea de recomandari de la alti parinti, citirea recenziilor de pe Google (desi acestea nu tot timpul sunt reale), urmarirea logopedului/clinicii in timp – durata activitatii, expunerea media si pe internet, studierea unui CV si eventual a unei cazuistici a terapeutului (unde acest lucru este posibil).

Din multe motive aceasta intrebare este una des intalnita. Terapia logopedica presupune mult efort: logistic, financiar si din perspectiva timpului. Atat noi cat si copiii avem programe aglomerate si multe lucruri de facut. Un raspuns in numar de sedinte de logopedie sau numar de luni cu privire la durata terapiei nu poate oferi nimeni. Insa procesul este semnificativ influentat de cativa factori asupra carora avem o oarecare putere de control:

1. Cel mai important factor este constanta. La sfarsitul fiecarei ore de logopedie efectuate in clinica, parintele primeste exercitii pe care sa le faca acasa cu copilul si explicatii legat de aceste exercitii. A lucra constant aduce mai multe rezultate decat in salturi. Nu exista rezultatele asteptate daca lucram 2-3 saptamani zilnic si apoi nu mai facem nimic. La fel cum nici a avea pauze dese, o luna da si alta nu, nu ajuta deloc progresul terapiei.
2. Un alt factor important este exercitiul. Daca pe langa constanta avem si exercitiu obisnuim copilul si creierul sau sa recunoasca si sa foloseasca forma corecta in comunicare.
3. Al treilea factor cheie este implicarea parintilor si echipa pe care o fac cu logopedul. Comunicarea dinte acestia si munca constanta sunt combinatiile castigatoare. Terapia accelereaza procesul insa drumul este parcurs in ritmul copilului si depinde de diagnostic, varsta, motivatie, potential cognitiv, dezvoltarea emotionala.

Cand vine vorba de limbaj indiferent din ce perspectiva privim (stimulare, corectare sau dezvoltare) tot procesul e permanent si se desfasoara in toate mediile.

Asa incat pe langa rolul logopedului vorbim de rolul sau implicarea familiei si rolul cadrului didactic.
Implicarea familiei in mod practic inseamna consecventa, exercitiu acasa, rutine de joc cu copilul, monitorizarea evolutiei.

Educatorul sau invatatorul sunt de multe ori cei care observa dificultatile copilului si recomanda familiei consultarea specialistului. Cand in clasa exista un copil cu dificultati de limbaj cadrul didactic poate ajuta procesul prin adaptarea cerintelor, suport in plus, facilitatea comunicarii cu ceilalti, oferirea de oportunitati adaptate de invatare.

Colaborarea logoped-familie-cadru didactic este un principiu de baza al interventiei logopedice si un principiu esential pentru Priority Clinic. In acest scop organizam webinarii, intalniri pentru parinti si cadre didactice, sustinem cursuri online sau fizic, gratuite, cu scopul informarii si oferim materiale de logopedie care sa sprijinie intelegerea si terapia eficienta. Iar de cate ori ni se cere ajungem in gradinitele sau scolile copiilor pentru a facilita procesul si a oferi suport concret cadrelor didactice.

Practica ne-a invatat ca prin educatie permanenta si consecventa rezultatele apar mai repede.