Cele Patru Criterii de Excludere a Diagnosticului de Dislexie
Dislexia este o tulburare de învățare caracterizată prin dificultăți în recunoașterea cuvintelor, ortografie și decodare, în ciuda unei inteligențe normale și a unor oportunități adecvate de învățare. Cu toate acestea, pentru a diagnostica dislexia corect, trebuie să excludem alte condiții care ar putea cauza simptome similare. Iată cele patru criterii esențiale de excludere pentru diagnosticul de dislexie:
1. Deficiențe senzoriale
Excluderea problemelor de vedere și auz
Un copil care are dificultăți de citire și scriere trebuie evaluat pentru a se asigura că nu are probleme de vedere sau de auz. Aceste deficiențe senzoriale pot afecta capacitatea de a recunoaște și interpreta corect literele și cuvintele.
Testele de vedere trebuie efectuate pentru a exclude miopia, hipermetropia, astigmatismul sau alte probleme oculare.
Testele auditive sunt necesare pentru a elimina posibilitatea unor probleme de auz care ar putea împiedica perceperea corectă a sunetelor și, implicit, a cuvintelor.
2. Deficiențe intelectuale
Excluderea retardului mintal
Dislexia este specifică persoanelor cu inteligență normală sau superioară. Dificultățile de citire și scriere cauzate de retardul mintal diferă de cele întâlnite în dislexie.
Evaluarea IQ-ului: Testele de inteligență, cum ar fi Scala Wechsler pentru Copii (WISC), sunt utilizate pentru a evalua capacitățile cognitive generale ale copilului.
Observații comportamentale și academice: Acestea ajută la diferențierea între dificultățile de învățare cauzate de probleme cognitive globale și cele specifice, cum ar fi dislexia.
3. Factori de mediu și educaționali
Excluderea insuficienței educaționale
Un diagnostic de dislexie nu poate fi pus dacă dificultățile de citire și scriere sunt cauzate de o lipsă de expunere la educație adecvată sau de medii de învățare inadecvate.
Istoricul educațional: Evaluarea istoricului educațional al copilului pentru a verifica dacă a beneficiat de oportunități educaționale adecvate și suficiente.
Calitatea și frecvența prezenței la școală: Verificarea prezenței și implicării active la cursuri este esențială pentru a exclude problemele educaționale ca și cauză principală a dificultăților de învățare.
4. Tulburări emoționale și psihologice
Excluderea tulburărilor de comportament și emoționale
Tulburările emoționale, cum ar fi anxietatea, depresia sau tulburările de comportament, pot afecta capacitatea unui copil de a învăța și de a performa la școală.
Evaluarea psihologică: Intervențiile și evaluările efectuate de un psiholog sunt necesare pentru a exclude tulburările emoționale sau de comportament care ar putea influența performanțele școlare.
Istoricul medical și familial: Istoricul familial și medical al copilului poate oferi indicii despre prezența unor tulburări psihologice sau emoționale.
Concluzie
Diagnosticarea corectă a dislexiei presupune un proces complex de excludere a altor posibile cauze ale dificultăților de învățare. Prin aplicarea acestor patru criterii de excludere – deficiențe senzoriale, deficiențe intelectuale, factori de mediu și educaționali, și tulburări emoționale și psihologice – specialiștii pot asigura un diagnostic precis și pot orienta către intervențiile adecvate necesare pentru a sprijini copilul în depășirea provocărilor legate de dislexie.
Citeste si Cum invata copilul dislexic
